Terapia schemelor în lucrul cu grupurile a fost fondată și dezvoltată de Joan Farell și Ida Show în Statele Unite ale Americii, datorită lucrului lor cu pacienții borderline și descoperirii felului în care ceea ce ele făceau se îmbina și se asemăna atât de mult cu modelul conceptual de terapia schemelor al lui Jeffrey Young. Modelul propus pentru lucrul cu grupurile cuprinde atât metode din terapia schemelor aplicată în lucrul individual, cât și adaptări proprii aduse de cele doua fondatoare, care iau în calcul inclusiv descoperirile din cercetare făcute de Arnoud Arntz și colaboratorii săi.

Ideea centrală a terapiei schemelor pentru grupuri are la baza un concept esențial pentru acest tip de terapie: reparentarea limitată. În terapia de grup centrată pe scheme se lucreaza întotdeauna cu 2 terapeuți, în așa fel încât aceștia să alcătuiască o diadă parentală, oferind un nou model de părinți, mai buni, și un nou model de relație, atât unul cu altul cât și cu pacientul și ceilalți membrii ai grupului. Un mare avantaj al terapiei de grup este că, în afară de diada parentală, fiecare membru al grupului are parte și de frați sau surori, împreună cu ei putând exersa noi moduri de socializare, de rezolvare a conflictelor, rescriind în acest fel experiențele relaționale disfuncționale din trecut.